O ultimă bătaie

Trece timpul,
Iar amintirile mor.
Înimă, la ce e bună dragostea?
Mă pun la masa amintirilor,
Iau pensula
Și îți pictez la mine-n
Inimă potretul etern.
Pun pe pagină culori vii,
Dar consistența privirii
Tale este alb-negru.
Suflu peste și totul
Deodată dispare
Așa cum, deodată,
Iubirea ta pentru mine
A murit!
Plec din casă,
Hoinăresc pe străzi cu
Numele tău
readucându-mi
Aminte de iubirea noastră
Ce acum îmi este otravă.
Inimă, mai poți?

Îți lași pași
Adânci pe sufletul
Meu plin de
Regrete și răni
Brăzdate de
Grindina lacrimilor
Tale.