Ianuarie: Petru Grădinaru

Plăieșul și Ivanușca 

 

Aplecat pe cal lasă-n urmă bătrânile livezi,

Cum vântu’ zboară pe sub cupola plumburie

Privind în galop șesuri cu-ale lor cirezi

Și o scrisoare de la Kazaci, Îvanușca-i scrie…

 

Alături de călăreț saltă câinele Andrușca,

Lătrând la cirezi, vărsându-și mânia

Plăieșul drum face cu biciușca,

Gonind ca vântul către Zaporojia.

 

Ivanușca-l așteaptă-n plâns de cu seară

Pe iubitul ei, din neamul geto-dac

Nedormind în vechea chilioară

Visând aievea că-i intră-n cerdac.

 

Plânge zicând:- Nu-i de la mine începutul;

Nu trebuie făcută o diferență

Tata, iubitul meu a trecut Prutul

Te rog, acordă-mi o ultimă dorință.

 

Ivanușca plânge ca la înmormântare.

Intră plăieșul cu calul de căpăstru…

Auzind-o Atamanul la suflet îl doare,

Trecând la-ntâmpinare:- Voinice, ești de-al nostru!

 

 

La Mica Unire

 

Târgul Ieșilor a prins viață,

Piața-ncepu să vuiască,

Spre cer cușmele se-nalță,

Se strigă:  Cuza trăiască!

 

Bucurii au moldovenii

Că vor sta uniți mereu

Cum au făcut și străbunii,

Toți ca unu-n ceasul greu!

 

S-a încins o horă-n piață

De români ce-au dus-o greu,

Poveri mari din a lor viață

Puse de străini mereu.

 

Strigau în cor moldovenii:

Cuza Vodă să trăiască!

Să-l aleagă și muntenii,

Toată Țara Românească.

 

Din vioară, bucuros,

Cânta Chiriac Furtună,

Ocaua lui Cuza-i bună,

Trăgând de arcuș în jos!

 

Ocile să le mărească

În sfânta Țară Românească,

Traiul bun la noi să crească,

Cuza Vodă să trăiască!

 

Rugăciuni urcau la cer

Prin cruci, dese, de la om,

Toți odată aceeași cer:

„Noi îl vrem, pe Cuza, Domn!”

Leave us a Message