Inotând într-o sticlă
E ca si cum aș înota într-o sticlă.
Eu si toate gândurile mele.
E un univers închis ce continuă
Să mă rănească la infinit.
E simplu.
Gândurile mele si eu se dizolvă
Precum o reacție chimică.
Ajung să însemne doar praf.
Firmituri de nisip ce se împrăștie
Doar până pe pereții sticlei.
Nimic mai mult.
O explozie de gânduri ar putea fisura
Distruge acest mic univers.
Ochii mei au început să vadă
Prin singurătate.
Străpung orice cuvânt,
Ființă ori sticlă.
Am ajuns să vorbesc fără sens.
E nonsens.
Lună amară
Religia mea ești tu
Biblia e dragostea
Ce se scrie între noi
Și, da, luna-i amară fără iubirea ta
În ochii tăi se ascund galaxy
Părul tău, un infinit
În lumina ta, de astru
Stelele casa și-au găsit
Buzele tale moi, iubito,
Chipul tău de înger
Toată ființa mea așteaptă
Cu îmbrățișări febrile
Să te cuprindă, toată
Picioarele tale, cele mai frumoase lucruri
Ce mi-au călcat sufletul
Inima ta va fi casă
Pentru inima mea
Și, da,
Luna-i amară fără iubirea ta
Potop arid
Flori în ochii tăi
Trandafiri ce cresc
Din degetele mele
Inima hrănesc
Soarele stropește
Baza asta uscată
Picături de ploaie
Fierbinți
Alină-mi suferința rece
Stropi, iubire, apă
Scuze în vânt
Doar amintirea
E prea târziu
Sa îți mai spun
Cum ar fi fost
Iubirea…