Iulie: Cosmin Mocanu

Inotând într-o sticlă

 

E ca si cum aș înota într-o sticlă.

Eu si toate gândurile mele.

E un univers închis ce continuă

Să mă rănească la infinit.

 

E simplu.

Gândurile mele si eu se dizolvă

Precum o reacție chimică.

Ajung să însemne doar praf.

 

Firmituri de nisip ce se împrăștie

Doar până pe pereții sticlei.

Nimic mai mult.

O explozie de gânduri ar putea fisura

 

Distruge acest mic univers.

Ochii mei au început să vadă

Prin singurătate.

Străpung orice cuvânt,

 

Ființă ori sticlă.

Am ajuns să vorbesc fără sens.

E nonsens.

 

 

Lună amară

 

Religia mea ești tu

Biblia e dragostea

Ce se scrie între noi

Și, da, luna-i amară fără iubirea ta

 

În ochii tăi se ascund galaxy

Părul tău, un infinit

În lumina ta, de astru

Stelele casa și-au găsit

 

Buzele tale moi, iubito,

Chipul tău de înger

Toată ființa mea așteaptă

Cu îmbrățișări febrile

Să te cuprindă, toată

 

Picioarele tale, cele mai frumoase lucruri

Ce mi-au călcat sufletul

Inima ta va fi casă

Pentru inima mea

 

Și, da,

Luna-i amară fără iubirea ta

 

Potop arid

 

Flori în ochii tăi

Trandafiri ce cresc

Din degetele mele

Inima hrănesc

 

Soarele stropește

Baza asta uscată

Picături de ploaie

Fierbinți

 

Alină-mi suferința rece

Stropi, iubire, apă

Scuze în vânt

Doar amintirea

 

E prea târziu

Sa îți mai spun

Cum ar fi fost

Iubirea…

Leave us a Message