De noapte bună

 

Mă dezbrac de tine

şi te adorm În gând.

Te alint şi îți cânt

Pentru ca atunci când

Soarele va răsări

Să pot îmbrăca oasele mele goale

Cu carnea ta.

 

Dacă ar fi să aleg

Între apus şi răsărit,

Aș alege curcubeul din privirea

Ta.

 

Lacrimi şi spini

 

E lacrima mea

Diamantul de pe degetul tău,

E fiecare nelinişte adormită

Printre suspine.

În fiecare seară,

Mă aşez în genunchi

La poarta inimii tale

Şi smulg, cu palmele goale,

Spinii răsăriți din roze.

 

Te iubesc printre zile

Așa cum tu m-ai iubit printre rânduri.

 

 

În cimitir

 

A strâns bani mai abitir

Decât arivistul Scrooge

Şi-a ajuns în cimitir

Cel mai bogat de sub cruci.

 

Îmbrăcată în caşmir,

Un deliciu în culori,

A ajuns în cimitir

Moarta ce-a făcut furori.

 

A trăit într-un delir,

Fără nici un Dumnezeu,

Şi-a ajuns în cimitir

Cel mai mare derbedeu.

 

Slujba lui de musafir

Nepoftit l-a consacrat

De-a ajuns în cimitir

Mortul cel calificat.

 

Peregrin sub coviltir,

Neputând sta într-un loc,

A ajuns în cimitir

Mortul cel mai sărăntoc.

 

A mâncat cât porcul jir,

Astfel, el a stabilit

Un record în cimitir:

Gabaritul depăşit.

 

Deșertăciune

 

Zburător fără aripe

Aplecat spre nemurire,

Încercând a preamări pe

Mine-însumi în neștire.

 

Mă închin unei icoane,

Având gânduri nepermise,

Ațipind printre canoane-

Visător fără de vise.

 

Mă cufund în apă-ncet,

Printre pietre lunecând,

Suflet de pribeag ascet,

Trec agale murmurând.

 

Îngerul și-a rupt cununa

Supărat pe a mea soartă,

Îngânându-se cu luna,

Printre vise el mă poartă.

 

Două stele căzătoare

Se pornesc să dănțuiască

În dorințe curgătoare

Sub apusul scris cu iască.

 

Iar pe unduiri de valuri

Să plutesc spre adormire,

Tot visând eu idealuri

De amor și dăruire.

 

Și nu simt nici o durere

Ori muțenie în noapte,

Mult pustiu e-n a mea vrere,

Multe vorbe spuse-n șoapte.