Denisa Crăciun
O altfel de pânză
Sunt caleidoscopică
şi visez să construiesc măcar două galaxii
în care să îmi pot vărsa culorile
aşa…
haotic
şi în care să mă metamorfozez
subtil
să schiţez planete,
să le trasez conturul cu linia fiinţei mele
şi apoi să urlu la
vechea existenţă
de care mă loveam
ca bilele din leagănul lui Newton
O să îmi fac o armată de asteroizi,
nu de stele
am nevoie de o strălucire nouă.
Da, o să folosesc un iris pe post de cretă
Inelele lui Saturn o să fie o parte,
sau mai bine toată
podoaba mea capilară
iar Soarele o sa fie finisat cu mici stropi din mine
Artă galactică
Iar gura ta,
ei bine, gura ta
o să fie acel loc în care o să mă refugiez
după ce îmi voi fi terminat creaţia –
O gaură neagră
suflet plastifiat
Acoperă-mă cu o bucată de nemurire,
Sunt în căutarea unei alte dimensiuni.
Acum
Aici
Simt cum
durerea se încolăceşte de mine
ca un şarpe constrictor de pradă,
iar fierul înroşit în focul
imposibilităţii de a mă
teleporta,
cumva,
dintr-o lume al cărei cer
nu îl mai văd,
ale cărui forme de nori nu le mai pot
metamorfoza
îmi descompune carnea de pe frunte,
iar sufletul
ah, sufletul
e topit de acelaşi element,
încât
poate fi modelat
chiar şi cu o pană
Tu, înger. Eu, demon.
Sunt claustrofobă,
dar cât aş vrea
să mă târăsc prin venele tale
Sunt ipohondră,
dar aş prefera ca
iubirea ta să îmi fie boală incurabilă
Sunt acnofobă,
dar aş adora să te aşezi
oriunde pe pielea mea
Sunt acrofobă,
deşi aş înghiţi în sec
şi aş merge pe Lună cu tine
Sunt acusticofobă,
dar jur că
ţipetele tale vor fi simfonii pentru mine
Sunt catoptrofobă,
cu toate că mi-aş diviniza
reflexia în ochii tăi hipnotici
Sunt nictofobă,
însă m-aş scălda o eternitate
în bezna ochilor tăi
Sunt hematofobă,
însă ţi-aş scrie cu sânge
oricând mi s-ar face dor de tine
Sunt hidrofobă,
însă m-aş îneca
în toate săruturile tale,
fără să mă opresc să îmi trag respiraţia
Sunt monofobă,
dar aş aştepta o eră după tine
în cel mai îndepărtat iad al Saharei,
doar să ştiu sigur că
găseşti drumul înapoi spre mine.
Scopul meu?
Să încalci regulile scrise
Şi să mă aştepţi undeva
Între Rai şi Iad,
Pentru că da, ştiu,
Fruct oprit,
Că aparţinem unor lumi
Diametral
Opuse.
Sacrificiul meu?
Zadarnic.
Tu eşti demonofob.