Martie 2018 Poezie

Denisa Crăciun

O altfel de pânză

 

Sunt caleidoscopică

şi visez să construiesc măcar două galaxii

în care să îmi pot vărsa culorile

aşa…

haotic

şi în care să mă metamorfozez

subtil

să schiţez planete,

să le trasez conturul cu linia fiinţei mele

şi apoi să urlu la

vechea existenţă

de care mă loveam

ca bilele din leagănul lui Newton

 

O să îmi fac o armată de asteroizi,

nu de stele

am nevoie de o strălucire nouă.

Da, o să folosesc un iris pe post de cretă

Inelele lui Saturn o să fie o parte,

sau mai bine toată

podoaba mea capilară

iar Soarele o sa fie finisat cu mici stropi din mine

Artă galactică

 

Iar gura ta,

ei bine, gura ta

o să fie acel loc în care o să mă refugiez

după ce îmi voi fi terminat creaţia –

O gaură neagră


suflet plastifiat

 

Acoperă-mă cu o bucată de nemurire,

Sunt în căutarea unei alte dimensiuni.

 

Acum

Aici

Simt cum

durerea se încolăceşte de mine

ca un şarpe constrictor de pradă,

iar fierul înroşit în focul

imposibilităţii de a mă

teleporta,

cumva,

dintr-o lume al cărei cer

nu îl mai văd,

ale cărui forme de nori nu le mai pot

metamorfoza

îmi descompune carnea de pe frunte,

iar sufletul

ah, sufletul

e topit de acelaşi element,

încât

poate fi modelat

chiar şi cu o pană


Tu, înger. Eu, demon.

 

Sunt claustrofobă,

dar cât aş vrea

să mă târăsc prin venele tale

Sunt ipohondră,

dar aş prefera ca

iubirea ta să îmi fie boală incurabilă

Sunt acnofobă,

dar aş adora să te aşezi

oriunde pe pielea mea

Sunt acrofobă,

deşi aş înghiţi în sec

şi aş merge pe Lună cu tine

Sunt acusticofobă,

dar jur că

ţipetele tale vor fi simfonii pentru mine

Sunt catoptrofobă,

cu toate că mi-aş diviniza

reflexia în ochii tăi hipnotici

Sunt nictofobă,

însă m-aş scălda o eternitate

în bezna ochilor tăi

Sunt hematofobă,

însă ţi-aş scrie cu sânge

oricând mi s-ar face dor de tine

Sunt hidrofobă,

însă m-aş îneca

în toate săruturile tale,

fără să mă opresc să îmi trag respiraţia

Sunt monofobă,

dar aş aştepta o eră după tine

în cel mai îndepărtat iad al Saharei,

doar să ştiu sigur că

 

găseşti drumul înapoi spre mine.

 

Scopul meu?

Să încalci regulile scrise

Şi să mă aştepţi undeva

Între Rai şi Iad,

Pentru că da, ştiu,

Fruct oprit,

Că aparţinem unor lumi

Diametral

Opuse.

 

Sacrificiul meu?

Zadarnic.

Tu eşti demonofob.

Leave us a Message