Bastus trădătorul   (Petru T Grădinaru)

 

La Sarmizegetusa îngândurat stă Decebal

Avuse lupte crunte pe munte şi-n aval

În genunchi generalii cu capu’-aplecat

Vin cu vestea tristă, că Bastus a trădat.

 

Viteazul rege urlă scoțând sabia din teacă

Blestemând câinele din câinii duşmani

Zicând: Traian, patrician să-l facă ?

Vânduți suntem acum, cu toții la romani.

 

Lăsăm vândutul nemernic să trăiască

În lanțuri grele, să fie pus şi schingiuit

De sete şi foame pe brânci să târască

Findc-a muşcat mâna din care-a primit.

 

Pecetluit şi crud şi dur ni-i destinul

La luptă dacilor să nu rămână unul,

Decât să fii în viață, târât și umilit

Mai bine accepți moartea, fiind mai mulțumit.

Ce vremuri…

 

Ce vremuri, ce friguri, ce gheață

Pășesc prin cruntele geruri

Văntul mă biciuie-n față.

 

Prin oraş mă plimb cam tăcut,

Cerul e gri ca de plumb,

Obrazu-mi crapă… de vânt e bătut.

 

În metropolă… se țin în rând

Oameni mergând cu capu-n pământ

 

Copii întinzând mâna cerând.

Trec orbi bâjbâind… parcă sunt

Roboți din lumi ne-ntâlnite…

Ce vremuri, ce gheață, ce vânt.

 

(Inspirat din viața oamenilor

care sunt din ce în ce mai deznădăjduiți,

săracie!)

 

Ce vremuri …           

(variantă)

 

Ce vremuri, ce friguri,

Pășesc prin geruri

Crivățul biciuie-n față

Ce gheață.

În oraş merg abătut

Totu-i uscat şi bătut,

Deasupra-i un cer de plumb

În metropola din dâmb.

Oameni zgribuliți cu capu-n pământ

Cu fețe arămii de la vânt

Un copil întinde mâna cerșind,

Îi dau un ban spun ceva-n gând

Melancolia îmi trece prin față,

Şi spun ce vremuri, ce gheață.

 

Zâna Iana 

 

Jos pe lacul din pădure

Ce-i ascuns de la vedere,

Când luna prin piscuri scapă

Privesc ciute cum s-adapă.

După ele-n strai albastru,

Ce pe el pietre lucesc,

Zăna Iana le veghează

Toată noaptea fiind trează.

Mă doare al ei suspin

C-au lovit-o soarta-n plin

Dulcele şi cel pelin

Inimi măcinate-n chin.

O văd, o cuprind de mijloc

Mă primeşte-n al ei joc,

Mă întreabă cum mă cheamă:

Călin, spun, distinsă doamnă!

Noaptea de iubire-i plină,

Trec și zorii, se îngână

Dispare pe lac în ceață

Zicând să vin dimineață!

 

(Petru T Grădinaru)

 

Şi am dat cu mâna de pat şi m-am trezit.

“Dacă nu ești zănatic nu poți visa zâne!”-Nichita Stănescu