Noiembrie-Decembrie 2017

Roxana Apostol

Lună plină

 

Pădurea-ncremenește-n șoapte.

În întunericul nopții dintâi,

Ceru-i plin de pistrui.

 

Năpustindu-și picioarele-s reci,

Fără armă-n linia-ntâi,

Luna surprinde cu-n ocean de agonie.

 

Gonește liniștea, îmblânzește umbre;

Aleargă-ncercarea nopții de-a se supune.

 

Stârnește-n taină o ploaie de foc;

Dispare-n zare, printre stele-și face loc.

Leave us a Message