Noiembrie-Decembrie 2017 Poezie

Ciurușniuc  Alexandra

 

Suflet vechi

 

Un suflet vechi,

O gândire nouă…

Ştii să iubeşti, 

Dar urăşti…

Ții minte,

Dar vrei să uiți.

Atât de diferit

Ca o idilă în penumbra nopţii..

Priveai cu nepăsare 

În lacul adânc al somnului etern…

Te priveai în oglindă,

Admirând golul din tine,

Ştiindu-se uitat,

Simțindu-te reînvocat.

 

O petală

 

O petală,

Roşie ca sângele

Ce se scurge prin vene…

Atât de fragedă

Se luptă singură

Cu gerul de iarnă,

Cu vântul năprasnic

Şi crede că va burui,

Însă, cu cât încearcă mai mult,

Se scufundă mai tare-n amărăciune…

Era însă 

Doar o petală

Roşie ca sângele 

Ce se scurgea prin vene.

 

Semne 

 

Un foşnet ,

Îl simt,

E o frunză,

Cade,

Tu o calci în picioare, 

O simt ,

Şi mă doare.

 

Nu te opreşti ,

Deşi ştii,

Calci fiecare frunză,

Fiecare mugure,

Îl distrugi.

 

Scobeşti adânc în scoarţă,

Îmi laşi semne în viaţă.

 

Poem fără titlu

 

Un boboc înmugureşte 

În pământul negru,

Soarele,

Singurul său suflet,

Singurul far din drumul său,

Răpit de ploi…

Un dor nostalgic

îl copleşeşte,

O sete iremediabilă

Îl ucide…

Vântul îi alungă ploaia,

Soarele apune,

Frigul îşi clădeşte casă

În rădăcinile sale.

O ploaie acidă 

Îi pătează puritatea,

Un fulger 

Îl sträpunge 

Sufletul îi arde,

Inima-i îngheaţă.

Noaptea a venit…

 

 

Leave us a Message