Abigail C.

 

Dezbinare medicală

Doctorii se-ngrămădesc să despice şi să soarbă. M-au făcut bolnavul lor, să mă spele, să mă fiarbă. Ce-i o foaie roz, subțire, care minte că mi-e teamă? Pe când tot ce mă descrie e o greață, zăpuşeală… Ce-i un doctor încercând să mă descumpănească? Să-mi aducă vindecare şi să mă trimit-acasă? În formol ajung curând sfârşit-am exponatul lor, Cât un drog mă poate ține să-nchid ochii şi să mor? Diagnostic expirat, iau pastile să fiu vie, Pentru gândurile mele pentru neuroastenie. Auzu-l şterg cu apă rece când mă mint că am obsesii, C-o să mor ori azi ori mâine din pastile şi depresii. Studiază corpuri moarte sunt pe post de studiul lor, Să omoare, să învie fac din mine tot ce vor… Cât să mai îndur un chin? sătulă, astăzi m-am opus Şi leacul mi l-au oferit, ani de zile au apus. Ochii mei şi pielea pală condamnați să poarte doliu şi-au albit culoarea iară, M-au trimis la crematoriu.

Astăzi

Și atunci gândurile mele cețoase cețoase ca marea se opresc puțin în loc momentul de respiro fiind o pace așa urât de primit căci sunt obligată s-o înghit ori de câte ori mi se întinde atunci fi-voi eu vreodată-n pace? și gândurile mele cețoase cețoase ca fântânile din parcul orașului V. înnegrite cu luminile colorate ale vinovăției mele se zdrobesc pe nesimțite și se simt din ce in ce mai ușor ca o mângâiere compătimitoare sunt ades mângâiată căutam cuvântul potrivit dar tot universul complotează astăzi voi fi neștiutoare și nici nu pot să mă opun dar totul se simte mai încet căci astăzi totul există mai puternic și gândurile mele cețoase …cețoase ca marea se izbesc agitat de ziduri de parcă, eu, astăzi am dispărut puțin