Ianuarie: Vlad Poiană

Rondel iernatic

 

Cade zăpada peste burg

Şi de nămeţi străzile-s pline,

Dar valuri de ninsori haine

Se succed şi curg, tot curg.

 

Împovărat şi trist amurg

Cu pâcle triste, anodine…

Cade zăpada peste burg

Şi de nămeţi străzile-s pline.

 

Opace, zările se scurg:

Reci petece de museline

Ori franjurate cristaline

Ce-n jocul lor confuz concurg.

Cade zăpada peste burg.

 

 

100

 

Ne pregătim grăbit de Centenar

Să ne-aşezăm cu toţi l-aceeaşi masă,

Să ne trăim momentul falnic, dar

Nu este Basarabia acasă.

 

Muntenia, Dobrogea şi Banatul,

Ardealul şi Crişana, iată, vin,

Moldova, trist-, amână închinatul

Cât Cernăuţiul încă e străin.

 

Cît timp absenţa unora ne doare

Şi triste-s ale inimii unghere,

Aceasta nu-i masă de sărbătoare,

E seară, mai curând, de priveghere.

 

Şi nu-s pe lume rugi şi nici porunci

Pe care să le-nşiruim în salbă

Că ne e ţara mamă fără prunci:

Bender-Tighina şi Cetatea Albă.

 

În mine creşte, simt, ca un ecou,

Chemarea care-adună tot trecutul

În strâns mănunchi de dor, ca un garou:

„Români, vă aşteptăm, treceţi Prutul!”

Leave us a Message