Rondel iernatic
Cade zăpada peste burg
Şi de nămeţi străzile-s pline,
Dar valuri de ninsori haine
Se succed şi curg, tot curg.
Împovărat şi trist amurg
Cu pâcle triste, anodine…
Cade zăpada peste burg
Şi de nămeţi străzile-s pline.
Opace, zările se scurg:
Reci petece de museline
Ori franjurate cristaline
Ce-n jocul lor confuz concurg.
Cade zăpada peste burg.
100
Ne pregătim grăbit de Centenar
Să ne-aşezăm cu toţi l-aceeaşi masă,
Să ne trăim momentul falnic, dar
Nu este Basarabia acasă.
Muntenia, Dobrogea şi Banatul,
Ardealul şi Crişana, iată, vin,
Moldova, trist-, amână închinatul
Cât Cernăuţiul încă e străin.
Cît timp absenţa unora ne doare
Şi triste-s ale inimii unghere,
Aceasta nu-i masă de sărbătoare,
E seară, mai curând, de priveghere.
Şi nu-s pe lume rugi şi nici porunci
Pe care să le-nşiruim în salbă
Că ne e ţara mamă fără prunci:
Bender-Tighina şi Cetatea Albă.
În mine creşte, simt, ca un ecou,
Chemarea care-adună tot trecutul
În strâns mănunchi de dor, ca un garou:
„Români, vă aşteptăm, treceţi Prutul!”