Ramona Afloroaei

 

 Un peisaj misterios                                                            

Vorbești incet,

Dar nu te aude

Nimeni,

Imprejur, liniște

Dispari sau vii

Tot taci

Subtil

Luna vine

Ești neatinsă

De razele ei

Misterioase

E întuneric

Umbrele copacilor

Se transpun pe perete

Formând

Un peisaj misterios

 

Paradis

Discern lumini

Peste tot

Se răsfrâng inocent

Pete de culoare

Curcubeu de amintiri

Vezi la tot pasul,

În oricine

Frumos sau sumbru

E paradisul oricui

Un paradis imaginar,

Creat din iubire,

Fin materializat

În cuvinte

 

Amintiri

Bună! Ma auzi?

Sunt eu

Știu, m-ai uitat,

Dar eu nu pot

Am creat împreuna

Lumea noastră,

Dar plecarea ta

Mi-a sfâșiat-o

Complet arzând-o

Făcând-o cenușă

Dau din pix și

Nu-ți găsesc pașii

E pustiu.

 

Apus

Trecând umbre,

Le vezi

Subtil

La lumină

Te sprijină

Te iubesc și

Iți sunt alături, dar

La întuneric

Pleacă și te lasă singur,

Când ți-e deschisă lumea,

Rămânând în urma lor,

Ruine ale sufletului tău!

Ca un cântec de leagan

Ele îți șoptesc

Tot ce ar putea răni,

Minimalizat

În viitor.