La Alba Iulia 

 

Aduceți pământul de la Nistru

În vechile noastre hotare,

Cu tot ce este-al nostru

Să facem, iarăși, România Mare.

 

Veniți la jocul românesc, frumos,

Săltăreț, cu bucurii, mulțumitor

După cântecul străbun armonios

Cu toți uniți spre viitor.

 

Apărați ce-i românesc, cu toții,

Cum-a făcut Ştefan Cel Mare

La ceas greu în fața sorții

Ținând dușmanii la hotare.

 

Veniți la Alba Iulia, prin porțile cetății,

Victorioși ca Domnul cel Viteaz

Treceți în Ardeal cu toții,

Cum paşoptiştii-,odată, la Islaz.

 

 

 

Mamă Românie 

 

Mamă Românie, în vechiul hotar

Adună-ți fiii, nu mai plânge

Rodul milenarului stejar.

Uniți în armonie, greul vom învinge.

 

Cu puterea ce ne-o dai,

Ascultând Cuvântul, sfinții,

Ești grădina Maicii Rai

Cu credință-n fața sorții.

 

Dușmanii ți-au răpit fiii…

Făcându-i ai lor urmaşi…

S-or căi crescându-ți lupii

Vechii geți în timp rămași.

 

 

Sergentul -variantă

 

Dragul meu fecior Răducu,

Prunc erai când te-am lăsat…

Scump fecior al lui tătucu

Plecam în lacrimi din sat:

 

„La război, să apar glia,

Să fac mare România!

Dar un glonț m-a secerat

N-am căzut și am strigat;

 

Camarazi, tot înainte!…

Simt în piept răcoarea morții

Pace țării noastre sfinte

Victorie-n fața sorții!”