Mai: Petru Grădinaru

Remember

 

În clasă, cu agera-i privire

În gânduri are o numire…

Deschide catalogul, mă țintește,

Un semn îmi face şi zâmbește.

 

Sunt scos la tabla scârțâietoare,

Creta aleargă-n modificare,

Materia telepatic vorbea-n fiecare,

Simțeam în mine o schimbare.

 

Clopoțelul sună,-i pauza mare

Nu aud ce spune la plecare,

Grăbită-mi face semn cu mănușa,

Prin ceață văd când trage uşa.

 

Viața

 

Viața-i caierul cu inul,

Ziua, firul tors din furcă

Când se-nvârte-ngroașă fusul,

Se-ntrerupe ori se-ncurcă.

 

Viața e redată-n vers,

Unii cânta,  alții-o plâng,

Amintirilor dând curs

Când aştern toți o deplâng.

 

Viața curge precum râul,

Cu-ale noastre fapte-n mers

Separând de bine răul,

Având cerul în demers.

 

Nevoia în evoluție 

 

Nevoia asigură progresul lumii,

Considerată mama învățăturii

De când eram culegători de fructe,

Când alimentele erau vânatul şi unele semințe.

Ciupercile, plantele le culegeau cu mâna,

Toți împreună uniți asigurându-şi hrana,

Apoi au meșterit topoare, seceri din piatră,

Tăiau şi făceau grămezi la vatră,

Plantele uscate le băteau c-un băț

Formând astfel deprinderi și-un învăț

Unele semințe din întâmplare aruncate,

Din bordeie afară, erau semănate…

Cănd răsări la cei isteți prin minte le-a dat

Să treacă la arat și semănat

Așa au descoperit însămânțatul,

Care a stopat mutatul…

Deprinzând meșteșugul agriculturii,

Au întemeiat gospodării

Legăndu-se pe vecie de pământ,

Rezistând în timp durabilul așezământ,

Lângă o apă curgătoare,

Lângă o pădure cu vânatul mare.

Un viteaz pe sate le-a adunat,

Ctitorind o țară mare, un regat

Şi-n mijlocul fiecărui sat,

Zidiră un lăcaș sfânt de-nchinat.

Leave us a Message