Un gol, o gaură neagră…, Alexandra Ciurusniuc 

 

Un gol,

O gaură neagră,

Aspiră-n ea

Bine şi rău

Şi lasă în urmă

Un gol.

Rămâne nimic din tot,

O singură umbră

Se vede-n larg…

Atât de întunecată,

Mai întunecată decât noaptea,

Mai neagră decât adâncurile oceanelor.

Mă apucă de mână,

Mă trage afară,

Mă salvează de viață,

Îmi deschide sufletul,

Îmi distruge visele,

Îmi infectează ruinele,

Îmi ucide fiecare floare,

Îmi otrăveşte marea..

Mă trezesc,

Negru,

Negru,

Negru,

Întuneric…

 

Un copac hrănit cu amărăciune…

 

Un copac,

Hrănit cu amărăciune,

Otrăvit cu iubire.

Îşi înfinge rădăcinile

În râul roşu

Al sufletului tău…

Îi este foame

Şi îsi caută hrană,

Însă găseşte lumină,

Ce-l otrăveşte…

Nu se poate hrăni,

Aşa că te hrăneşte el ,

Îţi otrăveşte venele,

Îţi omoară suflul,

Îţi seacă râul…

Putrezeşti,

Sufletul ţi se usucă,

Iubirea îţi seacă,

Lumina e-nghiţită de întuneric,

Albul e negru ,

Din nou…

Epilogul a fost,

Trecutul va urma…